Viata unui agent de turism – Perceptie vs. realitate

Data trecuta am vorbit despre event planner.

Pentru ca vreau sa arat si alta fateta a turismului, starnita fiind si de imaginea de mai jos ce a tot circulat pe un site de socializare saptamana trecuta, m-am gandit ca ar fi la fel de interesant sa vorbesc si despre munca unui agent de turism. Am lucrat si leisure, si incoming, am insotit si grupuri atat extern cat si in Romania, am lucrat si cu public; deci am o oarecare experienta 🙂

Hai sa incepem cu prima perceptie gresita:

1. Cu ce cred prietenii mei ca ma ocup
Cand lucram leisure, cand era cazul sa insotesc un grup, evident ca toti din anturajul extra-turism ma invidiau. Veneam cu poze frumoase, vizitam locuri la care unii doar visau. Dragii mei, fotografiile nu sunt “panoramice” si nu reflecta toata realitatea. Evident ca ajungem si in aceste locuri minunate, evident ca avem 5 minute sa facem si noi o fotografie, dar la fel de evident ca nu o sa postam poze cu noi “in actiune” cu turistii in urma noastra aliniati ca puisorii dupa closca, cu explicatiile infinite cu eventualele conflicte, cu micile probleme inerente 🙂

Poate si noi avem o mica parte din vina crearii acestei prime perceptii eronate, dar daca ati fost macar o data intr-un sejur de grup stiti rolul unui insotitor. Ca lucrand in bransa asta avem acces facil la optiunile de vacanta, stim primii de promotii….acum, na, trebuie sa existe si o parte frumoasa, ca in toate lucrurile. Ne facem vacante frumoase pentru ca este ceea ce facem zi de zi, ar fi culmea tocmai noi sa ne plangem ca nu a fost vacanta pe care ne-am dorit-o, atata timp cat noi insine ne-o croim. Asadar, cand vedeti pozele noastre frumoase, cand va spunem ca am fost cu grup si nu in vacanta, sa aveti certitudinea ca totul a fost 99.9% munca si 0.1% timp liber.

2. Cu ce cred parintii nostri ca ne ocupam
Aici sigur se subliniaza mai mult decat cazul particular al turismului, “the gap between generations”. In Romania, generatia noastra de 30+ are parintii dintr-o generatie care si-a trait copilaria si toata prima maturitate sub comunism, perioada in care faceai o facultate, primeai o repartitie pe domeniul tau, ti se dadea casa, masa, tot ce trebuia sa faci era sa muncesti, fara a avea provocarile de astazi, fara a trebui sa gandesti prea mult, fara o grija reala a nevoilor primare, fara suferinta de azi pentru ziua de maine. Deci evident ca toti ne lovim de perceptiile lor pe care le numim “invechite” insa inainte de a avea si noi prejudecati trebuie sa constientizam ca expunerea lor acelor timpuri le-a creat un tipar de gandire deasupra caruia celor mai multi le este foarte greu sa se plaseze.

Asadar cred ca toti ne-am trezit macar o data datori sa dam explicatii parintilor “ce naiba facem cu turismul asta, cand noi ar trebui sa fim profesori de limbi straine, doar de asta am absolvit minunata facultate” ; sau “cu ce se mananca marketingul asta si de ce nu faci contabilitate, daca tot ai terminat ASE-ul” ; sau “cum poti mama sa te lasi de la a profesa medicina ca sa fii distribuitor de medicamente” si exemplele pot continua. In Romania pentru generatia noastra a fost o dura realitate a reconversiei profesionale fortate de scufundarea unor profesii pentru care ieseam “la cheie” din facultate; noi ne-am adaptat, am fost nevoiti sa o facem, insa o mare parte din generatia parintilor nostri a ramas depasita.

3. Cu ce crede societatea ca ma ocup
Da, ca raspuns la intrebarea aceasta, fotografia 3 surprinde mai mult decat bine perceptia eronata a societatii cu privire la jobul unui agent de turism. Numai pentru ca exista sisteme online la dispozitia tuturor, numai pentru ca oricine poate sa isi ia un bilet de avion si o cazare de 3 nopti de pe Paravion facand singuri astfel un pachet ce se numeste CityBreak, asta nu inseamna ca si noi in agentie facem la fel. Avem intr-adevar si multe sisteme la dispozitie, a evoluat si dpv tehnic ceea ce odata faceam cu pixul pe hartie.

Cand vine vorba insa de un sejur complex, destinatii exotice, transferuri, ghizi, in fine, un pachet de servicii asa cum trebuie, nu vei putea in veci sa le iei printr-un sistem, singur de acasa din fata laptopului. Deocamdata factorul uman este inca implicat activ in construirea unui astfel de pachet si sunt convinsa ca atunci cand esti in Peru vei simti nevoia sa il suni pe Andrei, agentul care ti-a facut rezervarea ca sa iti mai dea cateva detalii sau se te ajute cu XYZ informatii in plus. De la un pachet complex de individual, pana la un charter cu 200 persoane cu plecari saptamanale, munca din agentie este continua si sustinuta, nimeni nu sta pe google si doar da click-uri intr-un sistem 🙂

4. Ce cred clientii mei ca fac
Aici intervine si partea funny. De ce? Pentru ca un client in fata ta este convins ca detii raspunsuri la toate intrebarile posibile. Evident ca iti vom spune daca ai de gand sa mergi in Goa, ca e foarte important sa consulti mai intai calendarul. Din luna iunie pana in septembrie este vestitul sezon al musonilor, caracterizat prin ploi abundente. Deci nu te vom trimite in Goa in august, chiar daca tu in Romania ai soare si mare si mai ales ti-ai luat si concediu 🙂 Si nu te vom lasa nici la Venetia sa pleci cand e aqua alta; chiar daca englezii se distreaza si merg pe poduri improvizate, in cizme de cauciuc; noi stim ca tu, turist roman, esti pretentios si carcotas, deci sigur te vom indruma pentru o alta perioada mai ”uscata”.Dar asa cum stim esentialul, baza construirii vacantei tale, sa ne ierti daca nu stim culoarea faiantei din baia camerei de la hotelul ales de tine, nu putem sa iti indicam pozitia patului pe repere cardinale pentru ca tu esti un maniac al feng-shui-ului; sau cate oua se folosesc pentru pregatirea croissantelor de la mic dejun 🙂 Sa fim cu totii rationali si sa avem asteptari „pamantene” atat unii de la ceilalti cat si voi ca turisti de la vacanta voastra.

5. Care este perceptia mea despre mine
Hmm …… aici e simplu 🙂 Daca nu ai o problema cu respectul de sine, toti credem ca suntem buni spre foarte buni. Dar tocmai pentru ca toti tindem spre “cei mai buni” e bine sa mergem la cursuri de perfectionare, sa trecem prin toate etapele de evolutie, nimeni nu te va numi coordonator de departament, de agentie, de retea, daca nu ai inceput ca agent de turism, urcand frumos si in timp treptele ierarhiei si marindu-ti aria responsabilitatilor. Cand cerem mult trebuie sa avem si ce sa oferim, iar in cazul asta, nimeni nu te va intreba de nota de la engleza de pe diploma de licenta (cu toate ca a sti una sau mai multe limbi straine este un factor esential in turism); insa in 99% din cazuri diploma iti trebuie doar ca sa fii incadrat pe un post cu studi superioare, testul real al acceptarii tale va fi tot din experienta profesionala si chiar daca reusesti sa “pacalesti”pe cineva, incompetenta iese repede la inveala cand lucrezi intr-un mediu profesionist care are atat repere cat si exigente.

6. Care este realitatea
Realitatea nu este cea din poza 6 🙂
Aici trebuie sa contrazic, apreciez umorul fin al tuturor secventelor, sunt bine realizate si aplica regula unei imagini ce valoreaza o mie de cuvinte. Insa realitatea vietii unui agent de turism nu este un birou acoperit de un milion de post-it-uri 🙂

Si aici o sa ma opresc. Pot sa spun ce NU este realitatea noastra, dar nu pot defini care este realitatea pentru fiecare dintre noi. Nu pot generaliza pentru ca vorbim clar de cazuri particulare.

Fara a cadea in stereotipuri si in citate de Coehlo (pe care nu il apreciez absolut deloc la valoarea de piata pe care a castigat-o, parerea mea strict personala), realitatea ne-o cream fiecare.

Si la munca si in viata personala, suntem creatorii existentei noastre. Intr-o lume in care urca pe langa noi cu pasi rapizi arzand etapele, oameni folosind sistemul PCR [sic!] (pile – cunostinte – relatii) noi trebuie sa acumulam prin experienta, trecand prin teorie si punand-o in practica. E o meserie frumoasa, una dintre cele mai frumoase din lume dupa parerea mea evident subiectiva.

Lucram cu oamenii in cel mai special moment al vietii lor din acel an: cand isi planuiesc vacanta. Vin la noi fericiti, zambitori, cu o multime de vise si evident cerinte. Pentru ca unii dintre ei poate fac credit ca sa plece macar o data pe an, avem o responsabilitate uriasa fata de ei; pana la urma ne putem numi vanzatori de vise. Incasam mari sume de bani si le dam oamenilor niste….hartii 🙂 Ceea ce va fi in spatele acelor vouchere insa, realitatea vacantei lor, reprezinta de fapt realitatea muncii noastre.

De asta imi place enorm cantecul lui Stefan Iordache.

Agentia de turism este “Magazinul [nostru] de vise” !

Dar sa nu urmam si refrenul, sper sa nu tragem prea curand usa si oblonul si sa avem mult timp de acum inainte clienti carora sa le vindem vise de vacanta.

Credit foto: unsplash.com