Si a trecut si weekendul asta. Repede mai trece timpul. Mai ales atunci cand te bucuri de fiecare moment, de fiecare raza de soare, de oameni faini si de activitati numai bune de povestit.
Weekendul acesta am fost, impreuna cu alti 12 bloggeri de travel, #CalatorPeValeaPrahovei, un eveniment organizat de Turism Market.
Asa cum anuntam acum cateva zile, programul avea sa fie destul de lejer insa cu activitati acre mai de care mai interesante. Pe langa asta, vremea a tinut cu noi si am avut cam 25 grade in fiecare zi. Aproape ca am facut plaja peste tot pe unde am mers.
Si ca sa nu te mai tin curios, iata cam cum au decurs lucrurile in weekendul dedicat blogosferei de travel romanesti.
Am ajuns cu totii vineri seara, pe rand, fiecare cum a putut pleca din Bucuresti.
Gazda noastra a fost doamna Mariana Toncu de la Hotel Cumpatu, o minune de femeie. Energica, pasionata de ceea ce face, cu zambetul pe buze permanent si foarte implicata in activitatile grupului nostru. Dansa ne-a fost alaturi la toate activitatile si ne bucuram ca cu aceasta ocazie s-a relaxat putin alaturi de noi.
Despre hotel am numai cuvinte de lauda. Hotel de 4* insa nu obisnuit, ci diferentiat de alte hoteluri prin atentia la detalii si atentia asupra clientilor. Totul ni s-a parut perfect: de la zambetul personalului care ne-a insotit in toate aceste zile, la serviciile de cazare (saltele moi de iti vine sa adormi imediat ce te asezi in pat) si masa.
Legat de serviciile de masa trebuie sa spun ca noi am incercat 2 stiluri:
- traditional romanesc
- vanatoresc.
Stilul traditional romanesc am vrut sa il incercam pentru ca ne aflam la munte unde traditiile sunt cat de cat pastrate fata de orasele mari in care traim noi. Astfel cina barbeque ce a inclus platou traditional cu branzeturi si afumatura si un platou mix grill s-a incadrat perfect in dorintele noastre de a gusta ceva traditional. La fel a fost si una din mesele de pranz unde ciorba de vacuta a venit la fix dupa o jumatate de zi petrecuta pe varf de munte, iar muschiul la garnita ne-a amintit tuturor de copilarie.
Stilul vanatoresc este specific Hotelului Cumpatu (restaurantul se numeste Safari Club), hotelul fiind chiar si decorat cu diverse trofee de vanatoare (din cate stiu acestea sunt din Namibia si fac parte din colectia personala a proprietarului hotelului).
Cina din prima seara a fost in stil vanatoresc iar pulpa de mistret la tava cu sos de dulceata de cirese a fost o delicatesa pe care eu una am gustat-o pentru prima oara. Tocmai stilul acesta vanatoresc face diferenta si ma duce cu gandul la o locatie selecta, potrivita pentru cei ce isi doresc sa cunoasca si altceva la noi in tara.
Dar sa ne indepartam putin de zona legata de mancare si sa ajungem la ziua de sambata, zi plina cu diverse activitati.
Dimineata ne-am imbarcat cu totii in cateva jeep-uri puse la dispozitia noastra de Escapade Adventure Park Zamora Busteni. Am mers pe Creasta Baiului si am admirat cu totii frumusetea naturii din aceasta zona. Eu una nu mai fusesem aici insa a fost senzatie atat partea de urcare cu jeepurile prin padure cat si peisajul de aici. A fost minunat sa ne aflam in linistea aceea de pe varf de munte si sa vedem de sus statiunea Azuga.
Dupa Creasta Baiului a urmat un drum la Stana Zamora. Aici am facut un scurt traseu pe la stana, apoi am luat masa in stil tradional romanesc si ne-am facut putin siesta in fan.
Ca sa ma intorc putin la masa traditionala: aici am vazut cum arata bulzul pe gratar, am gustat din cateva produse traditionale care se fac aici la stana si am testat si o pastrama autentica.
Dupa masa de pranz, chiar daca unii dintre noi simteau nevoia de somn si nu doreau sa se mai agite prin alte activitati, a urmat vizata la Escapade Adventure Parc Zamora Busteni. Iar aici, fiecare a putut alege dintre urmatoarele activitati (se puteau alege chiar toate acticitatile): traseu militar, tir cu arcul, tiroliana, trasee prin copaci.
A fost o dupa amiaza de pomina, cu totii ne-am distrat facand diverse activitati sau alergand cu aparatul foto in mana dupa ceilalti (ca sa pastram cumva cateva amintiri).
Spre seara, dupa o zi plina….mai aveam inca ceva de facut. Vizita la Castelul Cantacuzino s-a dovedit a fi foarte placuta si surprinzatoare. Castelul Cantacuzino este un castel construit in stil neoromanesc in 1911 si a fost deschis vizitatorilor de putin timp. Astazi aici se organizeaza tot felul de petreceri private insa merita sa il vezi chiar si pentru un tur de o ora. Este un castel deosebit de bine ingrijit si merita sa ii asculti povestea.
Dupa castel am incheiat ziua cu sosirea la hotel pentru un foc de tabara pe cinste. Inconjurati de caldura focului am stat la un vin fiert cu scortisoara si am povestit, am ras….pana cand ne-am dat seama ca urma o noua zi de aventuri si ne-am dus la culcare.
Duminica dimineata deja ne gandeam cand a trecut timpul, cadn s-a facut duminica si ne parea rau ca mai aveam de petrecut impreuna doar cateva ore.
Am lasat pana la urma aceste ganduri in urma si am pornit cu pasi repezi spre prima activitatie a zilei – asteptata de noi toti- degustarea la Cramele Halewood – furnizor al casei Regale.
Inca adormiti, dar dornici sa stim cum se face vinul spumant am intrat in crame pentru a afla povestea. Am aflat astazi ca numele original. cel din 1892 al cramelor era Rhein, iar astazi au un soi de vin spumant care poate aceasta denumire.
Ne-am plimbat prin diversele incaperi, ni s-a povestit despre cum se face vinul aici, in ce fel de sticle este tinut si cat timp dureaza din momentul in care vinul este procesat pana cand ajunge in magazine.
La final, am ajuns in ultima incapere unde am degustat 4 feluri de vin spumant. Primul era unul brut care a vrut sa fie limpezit de fata cu noi numai ca sticla a scapat cumva din masinaria de limpezire, vrand parca sa vina la noi sa il degustam asa.
Cel care mi-a ramas in minte de fost Rhein Extra Brut Rose, vin pe care Cramele Halewood il asigura Casei Regale. Bineinteles, am cumparat o sticla pentru ocazii speciale.
Dupa vizitarea cramelor si a magazinului de vinuri de aici am mers in drumetie pe Valea Spumoasa in zona Busteni. Ne-am relaxat astfel cu o plimbare prin natura timp de o ora si jumatate.
A urmat apoi intoarcerea la hotel, masa de pranz si…momentul despartirii. Nimanui nu-i plac despartirile asa ca am petrecut ceva mai mult timp la masa de pranz, am mai povestit, am stat impreuna acolo apoi ne-am facut curaj sa plecam.
Am lasat in urma cateva amintiri foarte placute si dorinta de a reveni aici, la Sinaia, la Hotel Cumpatu, la parcul de aventura Zamora.
Gasesti mai multe fotografii din aventura noastra in acest album.
Evenimentul #CalatorPeValeaPrahovei este organizat de Turism Market si este sustinut de Hotel Cumpatu, Escapade Adventure Park Zamora, Cramele Halewood, Produse Traditionale Zamora
Toate fotografiile din acest articol au fost realizate cu un aparat foto Nikon 1 V2 pus la dispozitie de Nikon.
Multumesc pe aceasta cale tuturor celor care ne-au fost alaturi in organizarea acestui eveniment, in special Hotelului Cumpatu si Marianei Toncu. Speram sa ne revedem cat de curand.
La Azuga se produce sampanie folosindu-se metoda Champenoise dar denumirea fiind patentata (brand) de francezi toti ceilalti producatori (inclusiv cei de la Azuga) nu au dreptul sa foloseasca numele de sampanie si de aceea se foloseste denumirea de vin spumant. . . cam asta este povestea
A fost un week-end minunat, si ca vreme, si ca activitati, si ca intovarasire, care mi-a demonstrat ca Valea Prahovei inca mai are secrete care merita descoperite.
Pe data viitoare, la fel de veseli! 🙂
Foarte frumos, vremea a tinut cu voi.
Totul a fost alaturi de noi 🙂
Despre Castelul Cantacuzino am povestit eu mai multe: http://elenaciric.ro/2013/castelul-cantacuzino-castelul-preferat.html
De cand am plecat din tara vad ca prea multe nu s-au schimbat: cei cu bani ies in natura cu Jeep-urile fara sa tina cont ca natura nu e pentru ei, altii isi fac constructii in varf de munte unde nu ar trebui, am citit chiar ca au captat si izvoare fara sa intrebe pe nimeni, ba chiar au facut si drumuri private acolo unde nu erau, in spatiul naturii. Toate sub privirile interesate ale inspectorilor de mediu, ale primarilor locali. Rusine!