Miscarea Slow Cities pentru turism

Inainte de a pune pe hartie (hartia digitala, fireste) cele de mai jos, am avut aceasta dilema:

Oare ce-ar fi mai interesant pentru publicul Turism Market la final de an: un material retrospectiv si analitic despre piata turistica din 2012, un articol despre bugetele de marketing si comunicare ale agentiilor de turism sau ceva mult mai lejer si mai usor de consumat, care probabil n-o sa adune nici pe jumatate din traficul si interactiunea pe care le-ar genera primele doua?

Ei bine, de data asta cifrele s-au dat la fund si a castigat emotionalul. Asa ca astazi va voi povesti despre miscarea Citta Slow sau Slow City movement, ca parte a conceptului Slow is beautiful.

Sa incepem cu inceputul:
Viata noastra inseamna inainte de toate ritm. Un ritm nebunesc, pe care il imprimam tuturor activitatilor pe care le desfasuram singuri sau impreuna cu ceilalti: mancam in viteza, ne facem vacantele in viteza, alergam sa nu pierdem avionul, alegem sa nu calatorim cu mijloace de transport mai putin rapide pentru ca nu prea avem timp, facem amor pe repede inainte, ajungem cu intarziere la intalnirile cu prietenii, ne indopam cu pastile pentru ca vrem sa ne treaca REPEDE durerea de cap, consumam bauturi energizante ca sa ramanem in picioare cat mai mult timp, intarziem sa ne luam copilul de la gradinita pentru ca mai avem de scris 3 mail-uri, in jur masini nervoase ne depasesc pe linia de tramvai sau ne claxoneaza de la prima ora a diminetii etc etc etc.

Cat putem continua in ritmul asta? Haideti sa ne mai oprim din cand in cand (mai ales noi astia din marile orase), sa ne mai tragem sufletul: sa bem un vin bun, sa cantam la chitara, sa petrecem 4 ore la masa de seara, sa gatim pentru prieteni 5 feluri de mancare, sa alegem si metode alternative de educare a copilului, sa ne trezim natural dimineata…

Slow Food – la inceput a fost mancarea

Inca de prin 1950, cand viata incepuse sa goneasca tot mai tare prin lumea larga, oamenii au inceput sa aplice si alimentatiei un ritm alert.

In 1954 a fost prezentata pentru prima data la TV o cina formata in totalitate din produse semipreparate, in 1970 se celebra aparitia cuptorului cu microunde. SUA au fost pionierele hranei rapide, iar Europa a incercat sa reziste cat mai mult posibil. Din fericire, pe masura ce s-au inmultit randurile adeptilor hranei rapide si a crescut cifra brand-urilor de restaurante fast-food, n-au stat degeaba nici cei care au remarcat dezavantajele mancatului in ritm alert.

Asa s-a conturat miscarea Slow Food, in 1986, in Italia, natiunea care iubeste mancarea si tot ceea ce este legat de ea: povestile din jurul mesei, atmosfera relaxata, siesta. Se pare ca punctul de pornire a miscarii a fost momentul in care McDonalds` a deschis un restaurant in apropierea celebrei Piazza di Spagna din Roma, moment receptionat de italieni ca fiind sinonim cu un atac fast food asupra orasului si a culturii lor gastronomice. Pentru a se impotrivi curentului de nutritie rapida, tot mai popularizat in lume si cu viteza foarte mare de extindere, italianul Carlo Petrini, autor de carti culinare, a lansat miscarea Slow Food.

Despre ce este Slow Food?

Despre hrana proaspata in pas cu anotimpul si cu locul in care ne aflam, despre retete transmise din generatie in generatie, despre mese pe indelete     impreuna cu familia si cu prietenii. Miscarea a strans aproape 80.000 de adepti din 50 de tari (dintre care 8.000 chiar in SUA 🙂 ). Slow Food vrea biodiversitate, dar NU vrea goana, lupta impotriva culturii care vrea sa rastoarne totul in cale ca un uragan, nu vrea industrializare. Surprinzator, nu este impotriva globalizarii, pentru ca viseaza ca fermieri din Japonia sa-si distribuie produsele in Europa de Est, de exemplu.

Slow cities – apoi au urmat locurile in care ne miscam

Inspirate de miscarea Slow Food, cateva orase din Italia au semnat in 1999 un document prin care deveneau, din orase nebune, supuse agitatiei moderne – adevarate oaze de relaxare. Practic, fiecare aspect al vietii urbane a fost rescris pe baza unor principii de bun-simt: omul inaintea sistemului, placerea inaintea profitului, ritm lent in defavoarea vitezei. Asa s-a nascut miscarea Citta Slow sau Slow City, care in prezent are o retea de 42 de orase in toata lumea: Italia, Anglia, Spania, Portugalia, Austria, Polonia, Norvegia, Japonia, Canada.

Despre ce este Slow Cities?
Evident, nu orice oras care are maximum 50.000 de locuitori poate adera la aceasta miscare. Exista o serie de criterii/angajamente care trebuie indeplinite: reducerea traficului, reducerea zgomotului, cresterea spatiilor pietonale si a zonelor verzi. Plus: sustinerea fermierilor locali si a pietelor/magazinelor/restaurantelor care distribuie sau utilieaza produsele acestora, pastrarea traditiilor culinare, promovarea tehnologiilor care protejeaza mediul. Citta Slow militeaza pentru inlaturarea obsesiei timpului, pentru recastigarea dreptului cetatenilor acestor orase de a se bucura de fiecare moment, de a se relaxa, de a gandi, de a aprecia compania celorlalti. Citta Slow este despre un nou dar vechi mod de viata 🙂

Dar, nu va speriati, un oras lent nu inseamna un oras amortit, cu locuitori tehnofobi, unde activitatea este inghetata, iar fast-food-urile spanzurate. Oras lent inseamna echilibru intre nou si vechi, inseamna un spatiu unde este promovata filozofia “buon vivere” . Pe de alta parte, cu toate ca locuitorii oraselor lente isi doresc mai putin zgomot, mai putina galagie, miscarea pare a fi victima propriului success. Caci atrage volme mari de turisti care genereaza business pentru oras dar in aceeasi masura si agitatie.

Cateva orase lente: Orvieto, Bra (Italia), Sokndal, Levanger (Norvegia), Ludlow (Anglia), Hersbruck (Germania), miscarea s-a extins chiar si in Canada, Japonia si Coreea de Sud.

Si acum trecerea din emotional in rational:

• Ma bucur ca, asa agrari si cu granitele inchise cum am fost noi pana in `89, am fost mai putin expusi modernismului si ne-am pastrat cultura gastronomica (ok, cu influentele balcanice de necontestat). Asta ar fi un fundament bun pentru a “crea” un oras lent in Romania. Mi se pare un proiect bun pentru un primar boem si deschis la minte, care vrea sa iasa cu orasul lui in tara si in lume. Mi se pare un proiect bun si pentru o autoritate de turism care-si doreste in Romania “turisti cu discernamant”
•  La o documentare superficiala, n-am gasit in oferta niciunei agentii de turism din Romania vreun oras lent, indiferent ca vorbim de atat de promovata Italie sau de destinatii mai putin comercializate in Romania (Norvegia). Daca gresesc, astept sa-mi cereti sa-mi cer scuze :-).
• Sunt curioasa daca pe bloggerii nostri de travel i-au purtat pasii prin orase lente si daca s-a scris pe subiectul asta. Intreb asta, pentru ca-mi stiti convingerea: bloggerii au obligatia nescrisa de a face educatie de travel.

In final, din nou in emotional
Mi-a inspirat acest articol cartea “Elogiu lentorii” a lui Carl Honore, publicata in Romania de editura Publica. Am atins doar cateva dintre subiectele care au legatura puternica cu turismul, insa miscarea Slow, pe care multi dintre voi sunt sigura ca o cunosc, inseamna mai mult decat mancare si locuri. Si in mod cert nu inseamna sa ne transformam intr-o gasca de hipioti visatori, ci sa ne gasim acel “tempo giusto”, care sa ne faca sa mai punem cate-o frana din cand in cand si sa ne uitam in jur. Caci viata inseamna mai mult decat sa te grabesti (Ghandi).

Credit foto: unsplash.com