Miscarea Slow Cities pentru turism

Inainte de a pune pe hartie (hartia digitala, fireste) cele de mai jos, am avut aceasta dilema:

Oare ce-ar fi mai interesant pentru publicul Turism Market la final de an: un material retrospectiv si analitic despre piata turistica din 2012, un articol despre bugetele de marketing si comunicare ale agentiilor de turism sau ceva mult mai lejer si mai usor de consumat, care probabil n-o sa adune nici pe jumatate din traficul si interactiunea pe care le-ar genera primele doua?

Ei bine, de data asta cifrele s-au dat la fund si a castigat emotionalul. Asa ca astazi va voi povesti despre miscarea Citta Slow sau Slow City movement, ca parte a conceptului Slow is beautiful.

Sa incepem cu inceputul:
Viata noastra inseamna inainte de toate ritm. Un ritm nebunesc, pe care il imprimam tuturor activitatilor pe care le desfasuram singuri sau impreuna cu ceilalti: mancam in viteza, ne facem vacantele in viteza, alergam sa nu pierdem avionul, alegem sa nu calatorim cu mijloace de transport mai putin rapide pentru ca nu prea avem timp, facem amor pe repede inainte, ajungem cu intarziere la intalnirile cu prietenii, ne indopam cu pastile pentru ca vrem sa ne treaca REPEDE durerea de cap, consumam bauturi energizante ca sa ramanem in picioare cat mai mult timp, intarziem sa ne luam copilul de la gradinita pentru ca mai avem de scris 3 mail-uri, in jur masini nervoase ne depasesc pe linia de tramvai sau ne claxoneaza de la prima ora a diminetii etc etc etc.

Cat putem continua in ritmul asta? Haideti sa ne mai oprim din cand in cand (mai ales noi astia din marile orase), sa ne mai tragem sufletul: sa bem un vin bun, sa cantam la chitara, sa petrecem 4 ore la masa de seara, sa gatim pentru prieteni 5 feluri de mancare, sa alegem si metode alternative de educare a copilului, sa ne trezim natural dimineata…

Slow Food – la inceput a fost mancarea

Inca de prin 1950, cand viata incepuse sa goneasca tot mai tare prin lumea larga, oamenii au inceput sa aplice si alimentatiei un ritm alert.

In 1954 a fost prezentata pentru prima data la TV o cina formata in totalitate din produse semipreparate, in 1970 se celebra aparitia cuptorului cu microunde. SUA au fost pionierele hranei rapide, iar Europa a incercat sa reziste cat mai mult posibil. Din fericire, pe masura ce s-au inmultit randurile adeptilor hranei rapide si a crescut cifra brand-urilor de restaurante fast-food, n-au stat degeaba nici cei care au remarcat dezavantajele mancatului in ritm alert.

Asa s-a conturat miscarea Slow Food, in 1986, in Italia, natiunea care iubeste mancarea si tot ceea ce este legat de ea: povestile din jurul mesei, atmosfera relaxata, siesta. Se pare ca punctul de pornire a miscarii a fost momentul in care McDonalds` a deschis un restaurant in apropierea celebrei Piazza di Spagna din Roma, moment receptionat de italieni ca fiind sinonim cu un atac fast food asupra orasului si a culturii lor gastronomice. Pentru a se impotrivi curentului de nutritie rapida, tot mai popularizat in lume si cu viteza foarte mare de extindere, italianul Carlo Petrini, autor de carti culinare, a lansat miscarea Slow Food.

Despre ce este Slow Food?

Despre hrana proaspata in pas cu anotimpul si cu locul in care ne aflam, despre retete transmise din generatie in generatie, despre mese pe indelete     impreuna cu familia si cu prietenii. Miscarea a strans aproape 80.000 de adepti din 50 de tari (dintre care 8.000 chiar in SUA 🙂 ). Slow Food vrea biodiversitate, dar NU vrea goana, lupta impotriva culturii care vrea sa rastoarne totul in cale ca un uragan, nu vrea industrializare. Surprinzator, nu este impotriva globalizarii, pentru ca viseaza ca fermieri din Japonia sa-si distribuie produsele in Europa de Est, de exemplu.

Slow cities – apoi au urmat locurile in care ne miscam

Inspirate de miscarea Slow Food, cateva orase din Italia au semnat in 1999 un document prin care deveneau, din orase nebune, supuse agitatiei moderne – adevarate oaze de relaxare. Practic, fiecare aspect al vietii urbane a fost rescris pe baza unor principii de bun-simt: omul inaintea sistemului, placerea inaintea profitului, ritm lent in defavoarea vitezei. Asa s-a nascut miscarea Citta Slow sau Slow City, care in prezent are o retea de 42 de orase in toata lumea: Italia, Anglia, Spania, Portugalia, Austria, Polonia, Norvegia, Japonia, Canada.

Despre ce este Slow Cities?
Evident, nu orice oras care are maximum 50.000 de locuitori poate adera la aceasta miscare. Exista o serie de criterii/angajamente care trebuie indeplinite: reducerea traficului, reducerea zgomotului, cresterea spatiilor pietonale si a zonelor verzi. Plus: sustinerea fermierilor locali si a pietelor/magazinelor/restaurantelor care distribuie sau utilieaza produsele acestora, pastrarea traditiilor culinare, promovarea tehnologiilor care protejeaza mediul. Citta Slow militeaza pentru inlaturarea obsesiei timpului, pentru recastigarea dreptului cetatenilor acestor orase de a se bucura de fiecare moment, de a se relaxa, de a gandi, de a aprecia compania celorlalti. Citta Slow este despre un nou dar vechi mod de viata 🙂

Dar, nu va speriati, un oras lent nu inseamna un oras amortit, cu locuitori tehnofobi, unde activitatea este inghetata, iar fast-food-urile spanzurate. Oras lent inseamna echilibru intre nou si vechi, inseamna un spatiu unde este promovata filozofia “buon vivere” . Pe de alta parte, cu toate ca locuitorii oraselor lente isi doresc mai putin zgomot, mai putina galagie, miscarea pare a fi victima propriului success. Caci atrage volme mari de turisti care genereaza business pentru oras dar in aceeasi masura si agitatie.

Cateva orase lente: Orvieto, Bra (Italia), Sokndal, Levanger (Norvegia), Ludlow (Anglia), Hersbruck (Germania), miscarea s-a extins chiar si in Canada, Japonia si Coreea de Sud.

Si acum trecerea din emotional in rational:

  • Ma bucur ca, asa agrari si cu granitele inchise cum am fost noi pana in `89, am fost mai putin expusi modernismului si ne-am pastrat cultura gastronomica (ok, cu influentele balcanice de necontestat). Asta ar fi un fundament bun pentru a “crea” un oras lent in Romania. Mi se pare un proiect bun pentru un primar boem si deschis la minte, care vrea sa iasa cu orasul lui in tara si in lume. Mi se pare un proiect bun si pentru o autoritate de turism care-si doreste in Romania “turisti cu discernamant”
  •  La o documentare superficiala, n-am gasit in oferta niciunei agentii de turism din Romania vreun oras lent, indiferent ca vorbim de atat de promovata Italie sau de destinatii mai putin comercializate in Romania (Norvegia). Daca gresesc, astept sa-mi cereti sa-mi cer scuze :-).
  • Sunt curioasa daca pe bloggerii nostri de travel i-au purtat pasii prin orase lente si daca s-a scris pe subiectul asta. Intreb asta, pentru ca-mi stiti convingerea: bloggerii au obligatia nescrisa de a face educatie de travel.

In final, din nou in emotional
Mi-a inspirat acest articol cartea “Elogiu lentorii” a lui Carl Honore, publicata in Romania de editura Publica. Am atins doar cateva dintre subiectele care au legatura puternica cu turismul, insa miscarea Slow, pe care multi dintre voi sunt sigura ca o cunosc, inseamna mai mult decat mancare si locuri. Si in mod cert nu inseamna sa ne transformam intr-o gasca de hipioti visatori, ci sa ne gasim acel “tempo giusto”, care sa ne faca sa mai punem cate-o frana din cand in cand si sa ne uitam in jur. Caci viata inseamna mai mult decat sa te grabesti (Ghandi).

Credit foto: unsplash.com

Tags : Andrada Crangusspecialisti in turism
Andrada Crangus

The author Andrada Crangus

22 Comments

    1. Petre, incerc sa ma prind daca ai strecurat un strop de ironie aici 🙂

    1. E clar ca Italia e mama Citta slow, iar Scarperia din articolul tau, Ioana, are tot ce-i trebuie sa fie Slow. Una dintre caracteristicile unui oras lent este si ospitalitatea localnicilor, altfel degeaba ai restul infrastructurii

  1. Da, niste downshifting n-ar strica deloc.
    Ideea e ca toti cei care-l practica au trecut mai intai prin valtoarea asta a materialismului care implica si multa graba si viteza si dupa ce au vazut ce gust naspa poate avea, s-au intors catre ei insisi, catre adulmecat aerul serii, catre oprit si admirat oamenii din jur.

    Noi inca ne dorim sa AVEM lucruri, sa sacrificam timp/energie/relatii etc..pentru a AVEA diverse (bani, case, pozitie sociala, functii, masina etc.)

    E natural sa fie asa. Cum spuneam, cei de afara practica deja downshifting-ul dar asta dupa zeci de ani de materialism, nu au fost asa dintotdeauna.
    Eu am mare incredere in generatia foarte tanara de azi, sunt frumosi si deschisi, multi dintre ei.

    Oricum, merita promovata ideea asta, chiar si asa, de la unii la altii, la o cafea, la un chef..

    1. Curentul Slow nu este neaparat despre downshifting, este despre echilibru. Recomand cartea, care vorbeste despre decelerare si in alte segmente din viata noastra: slow education la copii (metode alternative de educatie), practicarea unor sporturi slow (yoga), chiar slow sex :-). Dar toate astea ca mod de viata, nu ca pauze pe care sa ni le luam din cand in cand

    1. Eu Romanul si Adjudul nu prea le simt pe aici. Ma intrebam daca ar merge Gura Humorului…

  2. Eu fac parte din categoria aia care mai degraba citeste asa ceva decat alea cu bugetele 🙂

    Mi-a placut mult articolul, n-am fost niciodata intr-un oras Slow dar cu ocazia asta mi-am notat pe lista, pentru ca mi-ar placea mult.

    Eu fac downshifting in viata mea de cativa ani deja, si mi-ar placea mult ca si orasul in care traiesc sa faca asta, dar din pacate Bucurestiul e prea mare ca sa fie vreodata Slow City 🙂 Dar na, poate o sa ma mut intr-o zi, cine stie..

  3. Bucurestiul n-a putea sa intre aici decat poate cu un cartier 🙂 Poate n-ar fi rea ideea unui slow district in Bucuresti, asta provocare!

  4. Ce haios! Exact aceeaşi carte m-a convins şi pe mine să mă opresc pentru o lună, în Italia, mai precis în Langhe. Uite aici cum s-a întâmplat şi ce am găsit, într-un mic orăşel cu aer medieval, Serralunga d’Alba:
    http://lumeamare.ro/2012/08/14/ai-grija-ce-iti-doresti/

    Eu chiar încerc să conving lumea, prin tot ceea ce împărtăşesc din călătorii şi nu numai, să încetinească, să îşi acorde timp. Avem nevoie de asta mai mult ca oricând.

    1. Pai tot in curentul Slow se inscrie si evadarea ta din publicitate si alegerea travel blogging-ului, nu :-)?
      Eu, citind cartea, m-am bucurat sa descopar ca ma misc slow pe cel putin 2 segmente, iar aspirational mai am vreo 2 pe lista. Ca o paranteza, ma intreb daca nu cumva asta se intampla mai mult celor care devin parinti :-)?!
      Iar pe zona de turism, e de bine ca in Romania sunt 2-3 oameni formatori de comportamente de travel care stiu de miscarea asta, au testat niste locuri, au povestit despre ele….

        1. Clar exista si neparinti care fac asta, cum esti tu, Alexandra. E legat de temperament, de educatie, de valori poate, la un moment dat. Eu zic doar ca e posibil ca, odata intrati in categoria “parinti”, oamenii sa aiba o predispozitie mai mare la a trece pe slow. Evident, sunt subiectiva si nu ma bazez pe niciun research 🙂

    1. Apropo….este un colt uitat de lume in care se traieste doar dupa urma pescuitului si TURISMULUI….avem multe de invatat de la ei…

Leave a Response