Top 3 motive de respingere

Procesul de recrutare al unei firme specializate, in ceea ce il priveste pe candidat, are cativa pasi simpli:
• Selectia CV urilor care ar putea corespunde cautarilor clientului pentru un anumit post (verificam daca agentul stie anumite sisteme de rezervare, anii de experienta, pregatirea si alte criterii dictate de catre clientul nostru agentie de turism) ;
• Interviul cu unul dintre reprezentantii RTT, daca vorbim de un post de top/ middle management atunci vei avea un consultant dedicat
• Interviul final cu angajatorul, clientul nostru, agentie de turism.

Desi am capatat suficienta experienta si reusim sa selectam cei mai potriviti candidati pentru un anumit post, doar din screeningul de CV uri, bineinteles ca o parte din candidatii vazuti de noi la interviu nu ajung in pasul 3. De ce? Nu pentru ca nu au suficenta experienta in Amadeus, nu pentru ca nu stiu Iris Plus sau pentru ca nu cunosc hotelurile din Turcia, ci pentru cu totul si cu totul alte motive, care tin de ei ca si persoane si nu de pregatirea profesionala. Desi, atunci cand lucrezi in servicii, mai ales fata in fata cu clientul tau in pregatirea profesionala trebuie sa intre si pregatirea personala.

Si fac o mica paranteza: mai ales atunci cand “vinzi” un serviciu care nu este de prima necesitate, care se vinde prin senzatii si care tine de bucuria sufleteasca a clientului tau, asa cum este vacanta.

Voi scrie mai jos despre aceste 3 motive care ne fac pe noi, recruiterii, sa nu continuam procesul de recrutare cu anumiti candidati, adica sa nu-i trimitem mai departe clientului nostru angajator. Atentie insa: topul este alcatuit din practica noastra: cazurile concrete pe care noi le-am intalnit si care au avut o pondere mare in masa de refuzuri.

Pe primul loc: aspectul fizic.

Nu ma refer la conformatia corpului, culoarea ochilor sau marimea buzelor, ci strict la:
• Vestimentatie – si aici sunt doua cazuri:
o Cei care vin la firma de recrutare ingrijiti, dar intr-o tinuta la limita profesionalismului (blugi ¾ si tricou), care nu trece insa in sfera vulgarului sau a neingrijirii, dar acestia stim sigur ca vor merge la interviul cu angajatorul mult mai ferchezuiti. Fie se scuza cand intra, fie spun ei direct: am venit asa la voi, dar stiu cum trebuie sa ma prezint in fata angajatorului etc. Stim ca putem avea incredere in ei, la etapa urmatoare si nu ne vom face de ras in fata clientului nostru. Evident, alti colegi recruiteri din alte firme de recrutare vor considera ca nu procedam corect: pana la urma prezenta la noi este tot la un interviu, deci tinuta trebuie sa fie corecta. Si au dreptate, dar noi ne consideram usor non conformisti si putem trece peste acest aspect si sa ne concentram pe discutia cu candidatul.
o Cei care vin la firma de recrutare neingrijiti, intr-o tinuta vulgara. In acest caz, nu putem trece peste prima impresie. Cu parere de rau, nu vom avea incredere sa trimitem acel candidat mai departe. Pana la urma cred ca fiecare dintre noi poate face diferenta intre casual si neingrijit. Neingrijit nu este accidental.
• Curatenie – unghii neingrijite, papuci (in principiu, eticheta de business spune ca nu trebuie sa se vada degetele de la picioare) cu o pedichiura neingrijita, mirosuri nu tocmai placute (desi este vara, exista o limita a intelegerii), par neingrijit, haine murdare, necalcate, rupte.

Pe locul al doilea: inadvertentele:
• Minciunile din CV – de fapt nu a finalizat anumite cursuri trecute in CV, nu i-a trecut in CV si pe angajatorii care l-au dat afara dupa 2 luni, facultatea de fapt nu a finalizat-o cu examen de licenta sau orice alta forma, de fapt nu a fost agent de turism ci casiera agentiei, dar a auzit la colegele ei cum se face.
• Referintele pe care le obtinem (pentru 99% din ele suntem convinsi ca sunt obiective si nu subiective – fost angajator suparat ca a plecat din agentie, colegi nervosi etc) sunt foarte importante pentru noi. Am descoperit cu cata usurinta fura unii din agentii, pacalesc clienti, vin in mod firesc la serviciu cu o ora dupa inceperea programului si alte motive pentru care nu ti-ai dori pe cineva in agentie.

Pe locul al treilea: atitudinea:
• Credeti sau nu, dar am avut persoane care se descaltau sub biroul celui care-l intervieva sau mestecau guma (nu faceau baloane e drept 🙂 )
• Nu ii agreem pe cei care raspund la telefonul mobil in timpul interviului, fara sa se scuze sau sa ofere vreo explicatie si fara ca macar sa aiba o discutie care pare urgenta. Probabil ca asta va face si la birou. Nu vrem asta penru clientul nostru.
• Recunoastem imediat o atitudine dezinteresata, si chiar daca agentul respectiv, la finalul interviului spune ca este incantat si vrea sa ne cunoasca clientul, noi avem dubii.
• Nu agreem oamenii aroganti, care nu vor sa raspunda la intrebari basic din turism, considerand ca ii sub apreciem – in 80% din cazuri le-am demonstrat ca de fapt sub masca arogantei se ascunde lipsa de exercitiu pe acel subiect.
• Clasica: nu ii agreem pe cei care vorbesc extrem de agresiv despre fostii sau actualii angajatori. Pentru noi este un subiect sensibl, iar pentru clientul nostru este cu siguranta un motiv de refuz. Este adevarat insa, ca la anumite interviuri astfel de situatii sunt provocate.
• Limbajul lipsit de profesionalism sau chiar vulgar si greselile de vorbire: injuraturile nu au ce cauta in timpul unui interviu, “am facut decat o rezervare” este gresit, pentru ca stai sa te intrebi cum scrie o oferta acel agent.

Cu siguranta ca lista poate continua, iar greselile facute in timpul unui interviu sunt nenumarate. Am vrut sa le punctez pe cele mai frecvente din activitatea mea de zi cu zi.

Si, pentru a fi corecta, unele din acestea sunt grave si eliminatorii, pentru altele…lasam sa se stranga cateva pentru a lua decizia finala de a nu continua recrutarea cu acea persoana.

Credit foto: unsplash.com